Este bine ca sarcina la pacientele cu DZ tip 1 sa fie planificata din timp. Astfel, anterior sarcinii, trebuie facut screening-ul complicatiilor cronice ale diabetului: trebuie efectuat un examen oftalmologic (fund ochi sau microfotografii retiniene), trebuie testata functia renala (creatinina, raportul albumina:creatinina urinara, microalbuminuria /24 ore), tiroidiana (TSH), trebuie stopate eventualele medicamente teratogene (hipotensoare – IECA, statine –medicamente pentru scaderea colesterolului) si, bineinteles, trebuie dozata A1c (hemoglobina glicata). Este de dorit ca sarcina sa survina dupa cel putin 3 luni de echilibru glicemic (A1c<7%, cu cat mai putine hipoglicemii).
De asemeni, pentru scaderea riscului de complicatii neurologice (spina bifida), cu 3 luni anterior sarcinii si pana la 12 saptamani de sarcina, pacienta trebuie sa ia acid folic 5 mg/zi (recomandarile la pacientele fara diabet sunt 400-800 µg/zi).
Tintele glicemice in timpul sarcinii:
- inainte de mese, la culcare, in timpul noptii: 60 – 99 mg/dl;
- glicemia post-prandiala: 100 – 129 mg/dl;
- A1c <6%.
Aceste valori ale glicemiilor sunt mai mici deoarece si la gravidele fara diabet glicemiile sunt mai scazute in aceasta perioada.
Atentionari speciale:
In primul trimestru de sarcina, de obicei necesarul de insulina scade, prin urmare, poate sa creasca frecventa hipoglicemiilor. Hipoglicemiile usoare nu afecteaza fatul, in schimb hipoglicemiile frecvente si severe pot fi asociate cu tulburari de crestere intrauterina a fatului!
In al doilea trimestru de sarcina are loc o crestere rapida a necesarului de insulina, fiind necesara ajustarea frecventa a dozelor de insulina pentru mentinerea normoglicemiei, uneori chiar la distanta de cateva zile. De obicei, procentul de insulina rapida este mai mare decat cel al insulinei bazale.
Insulina, fiind o molecula de mari dimensiuni, nu traverseaza placenta. Ceea ce influenteaza fatul este glicemia mamei. Hiperglicemia mamei poate sa duca la macrosomie (nou nascut peste 4000 grame, ceea ce ulterior poate predispune copilul in viata de adult la obezitate si diabet zaharat tip 2) sau malformatii congenitale (cardiace, de sistem nervos etc). Cetoacidoza diabetica este o stare de o gravitate extrema, deoarece poate duce la moartea intra-uterina a fatului.
Toate insulinele sunt aprobate in sarcina, cu exceptia glargine (Lantus) si glulisine (Apidra). Cu toate acestea, sunt citate nenumarate cazuri in literatura de specialitate de sarcini duse la bun sfarsit de catre paciente care au mentinut terapia cu cele sus amintite.
In timpul sarcinii, datorita imbunatatirii bruste a controlului glicemic, exista riscul agravarii retinopatiei sau nefropatiei diabetice. De aceea, se recomanda investigarea trimestriala a fundului de ochi si a functiei renale, masurarea regulata a tensiunii arteriale. Glicemia se va doza inaintea meselor principale, la 2 ore dupa mese si ori de cate ori este nevoie, iar A1c se va efectua mai frecvent (la 1-2 luni).
Sarcina in diabet este cu risc obstetrical crescut si necesita urmarire atenta din partea unei echipe medicale cu experienta (diabetolog – nutritionist – obstetrician – neonatolog).
Dupa nastere, este indicata alaptarea, datorita multiplelor beneficii pe care le are asupra mamei si copilului, cu mentiunea ca in timpul alaptarii necesarul de insulina scade.
Riscul ulterior ca in decursul vietii copilul din parinti diabetici sa dezvolte diabet zaharat tip 1 (autoimun) este de aproximativ 3-6% (daca mama are DZ tip 1), 4-8% (daca tatal are DZ tip 1). Riscul se cumuleaza daca ambii parinti au DZ tip 1.
Dr. Irina Muntean,
Medic primar diabetologie, nutritie, boli metabolice